Betta Splendens - Reproducere

              Din punct de vedere al calitatii apei, Betta este un peste putin pretentios. In ceea ce priveste vasul folosit pentru depunere, el poate fi foarte diferit ca forma si volum. Astfel in Orient se folosesc pentru depunerea icrelor oale emailate si ceramice. 

Ca o indicatie suplimentara nu trebuie ca vasul sa fie nici prea mic, dar nici prea mare pentru ca pestii sa nu se piarda unul de altul. 

 Din punct de vedere al temperaturii, exista informatii ca Betta a depus la 18° C, dar un succes deplin s-a obtinut la o temperatura cuprinsa intre 24-29° C. Aceste temperaturi reflecta, mai mult ca sigur, temperaturile din biotopul natural.

 Astfel un prim criteriu de a alege perechea depunatoare il constituie culoarea. La o prima tentativa de a reproduce Betta acest aspect ne va interesa mai putin, totul este sa obtinem puii. Dar la o a doua sau a treia reproducere (succes) vom deveni mai pretentiosi. Astfel vom alege o pereche rosie (albastra, alba sau verde) pe care-i vom pune la reprodus. 

             Dupa criterii de culoare alegem o pereche matura sexual. Deja am pregatit acvariu pentru reproducere, am asigurat o temperatura a apei de 26-28° C. Sa vedem de ce mai avem nevoie pentru un succes al reproducerii. Ca la orice ovipar, introducem femela cu 12-24 de ore inainte in bazinul de reproducere. In cazul lui Betta, in acvariu am pus un grup de plante plutitoare: Riccia fluitans, Ceratopteris, precum si un grup de plante ca: Cryptocarine ale caror radacini le-am prins cu o agrafa de plumb si care au fost asezate in 2 sau 3 colturi ale acvariului. Plantele plutitoare ajuta la formarea cuibului de spuma de catre mascul (suport al viitoarelor icre), iar plantele din colturi vor servi ca ascunzatori pentru femela in timpul si dupa depunerea icrelor.

<= (1-day old larvae in a bubble nest. Note that their yolk sacs have not yet been absorbed. Betta fry rely entirely on their gills to breathe.)

Reproducerea incepe cu construirea de catre mascul a unui cuib la suprafata apei. Pentru constructia cuibului, unii autori pun pe suprafata apei o hartie cerata sau o ceasca de plastic. 

Aceste lucruri se pun deoarece multi masculi isi construiesc cuibul sub ele. Este de preferat sa punem doar cateva tufe de Ceratopteris sau frunze rupte de Echinodorus osiris sau E. orizontalis.

Pregatirea bazinului pentru reproducere costa in:
- un bazin de circa 40 l
- se umple cu apa mai veche (peste 48 de ore)

 - se pun in acvariu tufele de plante plutitoare si grupul de plante la colturi. Pe langa ca acestea constituie un loc de adapost si odihna pentru maturi si puiet, se pare ca in jurul acestora apare si se dezvolta o viata microscopica mancata de puiet;
- coloana de apa nu va depasi 10 cm pentru ca icrele de Betta sunt mai grele ca apa si dupa depunere si fecundare, acestea cad la fundul bazinului, fiind apoi luate de mascul in gura si fixate in cuibul de spuma. Daca coloana ar fi mai inalta, atunci dupa 4-5 drumuri, masculul ar obosi si si-ar pierde interesul pentru reproducere, lasand icrele cazute pe fund unde ar pieri. Adancimea mica ajuta si puii, care se vor putea ridica singuri la cuib. Sunt relatari ca nici o adancime de circa 30 cm a coloanei de apa nu ar fi prea mare;

- asigurarea unei temperaturi constante 26-28° C cu ajutorul unui termostat;
             - peste acvariu se va pune un geam, acest lucru asigurand mentinerea temperaturii constante, lucru care trebuie asigurat si dupa primele 30 de zile de viata, dupa care puietul incepe sa-si dezvolte organul auxiliar de respiratie (labirintul). De asemenea mentine si o umiditate existenta in biotopul natural.

 

Tipuri de Betta Splendens Part 2

6) Halfmoon tail (coada jumatate de luna)
                          Cozile Halfmoon au fost candva foarte rare, dar acum, multumita eforturilor crescatorilor de top ii putem gasii in aproape toate varietatile de culori. Halfmoon ramane standardul cu care toate tipurile de betta sunt comparate. Un Halfmoon, asa cum ii spune si numele, este un betta cu o forma a cozii asemanatoare cu o jumatate de luna(sau o deschidere a cozii de 180 de grade). La modul general, betta cu unghiuri ale cozii mai mari de 170 sunt numiti halfmoon. De departe cea mai frumoasa varietate a cozilor este deasemenea cea mai greu de obtinut si cea mai fragila. Cu o coada asa de mare, de obicei betta ajunge sa si-o sfasie, un fenomen numit "blowing a tail", foarte intalnit la Halfmoon.





7) Double tail (coada dubla)
                       O alta linie genetica frumoasa este double tail. Acesti betta au doi lobi caudali in loc de unul. Au deasemenea de doua ori mai multe in innotatoarea dorsala in comparatie cu un single tail, astfel rezultand o innotatoare de doua ori mai mare. Asadar primesti de doua ori mai mult pentru acelasi pret. Betta ideal Double tail este unul cu doi lobi caudali mari si egali. Gena double tail este recesiva, dar betta single tail care poarta aceasta gena dezvolta cozi si innotatoare dorsale mai mari si mai frumoase decat cei care nu poarta aceasta gena.



8) Comb tail (coada pieptene)
                  
              Comb-tail nu este o forma de coada in sine, dar afecteaza felul cum arata unele cozi. Combtail este o trasatura genetica care determina extinderea razelor cozii inafara acesteia, facand coada sa para ca un pieptene. Aceasta trasatura poate fi observata in orice forma de coada. 




9) Crown tail (coada coroana)
                        
                                  Aceasta este cea mai noua forma a cozii si a aparut initial in Asia de Est. Prin inmultire selectiva a exemplarelor care prezentau puternica trasatura combtail au fost create primele exemplare Crown tail.

              
                  Franjurii ajung sa fie foarte lungi si sunt foarte extravaganti. Pot fi intalnite exemplare Crown tail cu mai multe tipuri de raze, astfel avem single ray, double ray sau double double ray. In acest moment se gasesc exemplare Crown tail in aproape toata culorile.





                   Avantajul acestora este ca nu-si sfasie cozile, nu se intampla fenomenul "blowing a tail. Dezavantajul este ca sunt niste exemplare destul de agresive si sunt mai greu de reprodus.

Tipuri de Betta Splendens Part 1

Exista noua tipuri de Betta Splendens:

1) Short tail (coada scurta) sau Plakat
                            Initial toti betta aveau cozi scurte. Innotatoarele scurte ale unui mascul salbatic adult nu sunt asa de spectaculoase dar ganditi-va, a-ti prefera sa fiti frumos sau viu? In salbaticie betta trebuie sa fie rapizi pentru a scapa de pradatori iar inotatoarele mari mai mult i-ar incurca. Acesti betta cu innotatoare scurte seamana cu femelele care dupa cum stiti nu au inotatoare mari.


2) Veil tail (coada voal)
                           O mutatie a facut ca betta sa aiba innotatoare si cozi mai lungi, asa a fost creat Veil tail-ul. Coada unui veil tail atarna cand masculul nu si-o expune (flaring) si nu sunt prea spectaculosi nici cand o fac. Coada este mai mare la baza, dar aproape imediat se ingusteaza, este asimetrica, adica daca ai imparti-o printr-o linie orizontala ar rezulta doua parti diferite ca dimesiuni.

3) Fan tail (coada evantai) 
                        Coada unui fan tail sau round tail, seamana cu un evantai cu marginile rotunjite. Coada este mult mai lata la capete decat la baza, rezultand o coada care se desface foarte frumos. Daca imparti coada orizontal cu o linie imaginara, obtii doua parti simetrice, rotunjite la margini (spre deosebire de delta tail care are marginile ascutite). Unghiul de deschidere a cozii poate fi mai inchis sau mai larg, depinde de calitatea liniei genetice. In zilele de azi o coada rotunjita este considerata o greseala, preferandu-se pestii care au gene de halfmoon si margini ascutite ale cozii.

4) Delta tail (coada delta) 
                       Coada Delta tail a fost primul pas inainte de obtinerea Halfmoon. Forma cozii la delta tail nu este asa cum s-ar crede in forma de delta sau de triunghi, este asemanatoare fan tail-ului dar cu unghiuri bine definite si la marginile cozii. Cu cat mai ascutite cu atat mai bine. Cozile delta tail sunt deasemenea simetrice iar unghiul de deschidere poate varia, cu cat mai mare cu atat mai bine. Daca unghiul este peste 130 de grade atunci putem vorbii despre un Super Delta tail, iar daca unghiul atinge un 180 perfect (sau mai mult) atunci avem un Halfmoon.

5) Super Delta tail (coada super delta) 
                           Cozile Super Delta sunt cu o treapta peste Delta tail si cu o treapta sub Halfmoon. Pe scurt este un Halfmoon. Forma cozii este aceeasi, singura diferenta este deschiderea unghiului cozii care variaza intre 130 si 170 de grade. Super Delta sunt foarte cautati, desi nu atat de mult ca Halfmoon, sunt totusi mai ietftini si mai usor de obtinut. Un super delta poate fi deasemenea numit si Halfmoon; deoarece are aceleasi gene ca si Halfmoon.